Izvor de neliniști
Prin frunzele toamnei în pas ratacesc
Și trist imi e gandul cand intalnesc
Izvor de neliniști ce ies din adanc
Udând glasul ierbii si ochii ce plang.
Pustie mi-e calea si fara intors
Și ziua imi pare a fi fara rost.....
Trecand pragul vremii zadarnic astept
O punte ce leaga trecut de prezent.
Și totu-i fatada, nimic adevar
Iar zambetul toamnei doar adulter
Se scutura coaja cea verde pe nuci
Timpul îmi pune în față porunci.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre frunze
- poezii despre adulter
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.