Limpedele gândului
Limpedele gândului... mă ține,
Verilor răcoare-nspre amurg,
Flacără pătrunsă-ntre rubine
Și albastru ochilor ce plâng.
Aș putea rămâne... într-o doară,
Cumpănă sărutului străin,
Fluturii-n petale de coboară
Ignorând ermeticul destin.
Uneori... frumoasa mea iubită,
Palmele-s cuvinte și tăceri,
Înflorind pe-a sânilor ispită
Când apar ai nopții grăniceri.
Te-aș cuprinde într-o legănare,
Fluturând speranțe încă verzi
Și dosind regrete-n buzunare
Când în iarbă... patimile-așezi.
Mă voi da păcatelor... încinse,
Stelelor, ca un descântec viu,
Buzelor ce ard... abia atinse
De prezentul tainic, sidefiu.
Limpedele gândului... m-aruncă,
Așteptând tomnatice plăceri
Și ursitele, ca pe-o poruncă,
Din arșița nu știu cărei veri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vară
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărut
- poezii despre sâni
- poezii despre stele
- poezii despre prezent
- poezii despre plăcere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.