Pana care doare

S-a sinucis şi ghilotina
Care ne condamna la moarte,
A luat cu ea, săraca, vina
Şi-n cimitire o împarte.

Face pomeni fără de slujbă,
Colive dulci sau lumânări,
Să nu se mai creeze vrajbă
Pe pacheţele cu gustări.

Stau hămesiţi atârnătorii,
Pe câte-o cruce, pe morminte,
Unii chiar au privirea ciorii,
Ce bântuie prin locuri sfinte.

Noi n-am murit de data asta,
Că nu mor lupii fără lună,
Rămânem să-nfruntăm năpasta,
Cu un creion tocit în mână.

Şi le transmit celora care,
Călăi au fost sau vor să fie,
Că fix în versul ăsta doare
Şi-n pana de la pălărie.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!