Un diletant devine victima propriilor opinii subiective

Cu mâna stângă
ridică încet
paharul gingaş de cristal
plin cu cel mai scump whisky
spre buzele lui deschise şi uscate
parcă pentru a savura
mai degrabă finalitatea
momentului
decât buchetul fin
al lichidului creat doar cât să umple un singur butoi.
Cu infinită delicateţe soarbe ultimele picături
fiind foarte atent
să nu spargă cuburile de gheaţă
asta în vreme ce undeva
pe dealurile albastre din Kentucky
un dop este scos
de la un alt butoi – mult mai mare.
Apoi
cu degetul arătător
de la mâna dreaptă
eliberează trăgaciul armei
de orice fel de vină
pe care acesta ar fi putut-o simţi
de la evidenta răceală
a inimii lui de oţel.
E posibil ca viaţa să nu fie-întotdeauna bună,
dar pentru asta nu poţi da vina pe whisky.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!