Aşteptări otrăvitoare

Unele aşteptări sunt otrăvitoare,
Sunt băuturi reci ori fierbinţi ce ajung in sânge,
Tulburătoare licori băute conştient
De mine şi tine... ce ne-am implantat in cuget un cip.

Un cip ce-a prins viată in gândul inimii,
Acel gând ce naşte-aşteptări-dureroase,
Vacanţe de Vară trăite-ntr-o singură zi
De mine şi tine... cu lacrimile unei ploi de Toamnă.

Câte lacrimi varsă un Cer in împărăţia Toamnei?
Câte ploi se îngrămădesc în irişii răbdătorilor?
Câţi au murit otrăviţi de aşteptările amare?
De câte inimii avem nevoie să putem rezista?

Unele aşteptări sunt otrăvitoare,
Sunt clipe ce trec şi muşcă din cord fără ochi,
Sunt foarfece reci ori incinse in flăcări
De gândul pribeag... căutător de năluci.

Gândul pune sămânţa aşteptărilor,
Forţează apoi încolţirea lor în trup,
Un câmp întreg de otravă înverzeşte
Sângele şi pacea Domnului turnată in oase.

De câte ori murim otrăviţi de-aşteptări?
De câte ori trebuie să vină in ajutor Duhul Sfânt?
De câte ori trebuie să ridicăm ochii spre Cer
Să cerşim învierea inimii, şi scoaterea cipului ucigător!!!

poezie de Adelina Cojocaru
Adăugat de Adelina Cojocaru
Votează! | Copiază!