Sonetul spinului hain
Sălbatic și rece mă cheamă
să uit, să m-ascund și să stau
în lumea acelor ce au
doar gânduri ascunse și teamă.
Voi fi nemișcat ca o stâncă
la care nici valuri n-ajung,
în vântul ce suflă-ndelung,
iar noaptea e rece și-adâncă.
Vei ști, doar atunci, ce-ai făcut
cu floarea albastră-suspin
pe care-ai străpuns-o c-un spin.
Voi fi o-ntâmplare-n trecut,
un vis risipit și un chin
în dorul ce plânge tăcut.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre stânci
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.