După punct
De ce ești singur nuc bătrân?
Stai neclintit, uscat de vânt
Cu rădăcinile-n pamant
Așa tăcut, făr-un cuvant
De ce ești singur nuc bătrân?
Tot Cronos e și al tău stăpân?
La umbra ta am să rămân
Să încerc o clipă să amân.
La umbra ta, sub mult pământ.
poezie de Sergiu Bel
Adăugat de 17072010
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre tăcere sau poezii despre bătrânețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.