Porți spre Paradis
Emoția surprinzătoare devine gând constant și prezent,
gândul devine nevoie, nevoia se transformă-n iubire,
al inimii parcurs adiacent, sentiment omniprezent,
undă și spirală, apoi, lumină-n dezrobire...
************************
Regele felin din înaltul castel privesc,
bucăți de inimă zboară în vânt,
licurici statici clipa văduvesc,
culori dezactivate se pierd în cuvânt.
În seara-ntunecată, adevărata circumferință desenez,
culeg mici perle negre stăpânite de entități
în permanență evoluție și schimbare-n bucăți,
un cadru alb-negru sau minunate monturi ecosez.
Prizonieră cu voie, iubirea-n mușcătura mâinii tale simt,
o văd cum niciodată nu face schimb
și viața ține strâns ca și cum ar apăra-o de lanțuri cu zale dințate
ce la pândă stau în mintea mea slabă, fragilă, plină de ambiguitate.
În dar primesc delicate țesături, în mână prind coralul exonerat,
dorindu-mi acum a percepe netezimea stâncii ce l-a generat...
Mă-ntorc în sfârșit unde aerul e dens
pentru a reda somnului și păturii de extazie,
parfumuri de flori cu ale mele vise în consens
și-albastre aripi ale delicatei singurătăți în tremens...
Umplu cu vârf pentru totdeauna, mereu și întruna,
inima ta și a mea, ce mici spirale erau cândva
iar acum, porți deschise spre Paradis, casa ce ne vrea!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre delicatețe
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre stânci
- poezii despre somn
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.