Urlet căprui
Îmi era atât de sete încât am băut o șoaptă.
Urlet căprui...
Urlet căprui...
Ce lume nedreaptă
să-ți fie sete de setea nimănui.
Ce-ncurcătură!
Ce șoaptă venită ca râul de sus
Urlet căprui...
Urlet căprui...
iar șoapta a trecut și s-a dus!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut sau poezii despre râuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.