* * *
te iubesc și
doare
și realizez că
nu e de ajuns
să te iubesc
și să mă iubești
ca să nu mai
doară
așa că să
mai aud eu vreo
tută sorbind
din margherita
că-i deprimată
să fii
deprimat
înseamnă să fii
devastat până
la nivelul
ultimei
celule din creier
pe care
Saturn o
strânge
cu un clește micuț
și zimțat
de parcă ar roade
răbdător
testiculele propriului
nou-născut
cu draperiile trase
să nu fie
văzut
de soarele
care oricum nu
există care oricum nu
se va mai ridica
niciodată
din smârcurile
lipsei
totale de sens ale
absenței
și golului din
fiecare
milimetru
de viață pe care o
pipăi
ca un detracat
sperând că
o să pot
găsi acolo măcar
insecta aia
cretină
tigrul de platan
pe care mi
l-ai cules
grijulie
de pe pantaloni
într-un metrou
îmbâcsit care
nu mai
ducea
ni-că-ieri
poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Claudiu Komartin. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.