Evadare în infinitul sufletului
Se presupune că poate ucide chiar realitatea pentru o clipă.
N-a izbutit nimeni s-o definească!
E precum polenul în văzduhul răscolit de vânt?
Are un anotimp al ei.
Oarbă la prima vedere,
se propune doar ochilor inimii;
o simți când trece prin tine.
N-ai cum să te ferești din calea ei:
nu se știe cum arată,
nici când și cum vine...
Între deșertăciunea iluziei și
triumful imaginației,
chiar dacă umbli în vârful inimii, să nu fii auzit,
bătăile-i neprefăcute te vor da de gol..
În edenul culorilor,
cel mai fertil pământ
este însăși cenușa ei.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre realitate
- poezii despre rai
- poezii despre ochi
- poezii despre inimă
- poezii despre infinit
- poezii despre imaginație
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.