Mamă de băiat
ea
mamă de băiat
nu are nicio teamă vizibilă
o protejează el în gând
niciun golan să nu o insulte vreodată
cu toate că ea
doboară doar cu securea pleoapelor orice intrus -
până acum toți străinii care au intrat
după plecarea golanului de tata
au fost între cleios de tandri și ipocrit de preocupați
.
mai suspină câteodată
dar cu amortizor
orice scârțâit de pat
dincolo
îi cântă a posibilă noră
apoi uși trântite doar de păianjeni -
ultima oară când fii-su
a mai adus pe una în casă
și a văzut-o cu toată pânza aia prinsă-n păr
a crezut că e-o surpriză și este dintr-odată soacră mare
dar se auzi repede dușul
patul a rămas neatins
ducă-se
.
ea e mamă de băiat și totuși
adună lucruri de zestre de parcă...
.
și intră băiatul val-vârtej
o prinde de umeri
o sărută și
îi trimite după câteva luni trupul înapoi
sfârtecat de o grenadă
în războiul nimănui
.
mamă de băiat
puternică
aruncă toate paturile
ecoul scârțâitului nu mai tace
aruncă țărână peste cap
jos în fața blocului
să se îngroape cu mâna ei
.
pleoapele-i sunt arse iar păianjenii
au umplut până la refuz ușile
între ce mai rămăsese
din sufletul ei fără amortizor
și zestre
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păianjeni
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre sărut
- poezii despre surprize
- poezii despre suflet
- poezii despre soacre
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.