Să bem

pentru scroafa scăpată cumva
din prăbuşirea coteţului peste ea
pentru ignoranţa obeză şi mitică
dusă la rang de actualistă politică
să bem picurând un strop pe podele
răposatelor virtuţi ce-au avut să înşele
generaţii botezate fastuos... de sacrificiu
din care-a rămas doar un singur indiciu
semnul plus, zis şi cruce
să bem dară, până s-apuce
groparul să spună taina ce-o ştie
din noi care urmă o să rămâie
să bem ţinându-ne straşnic de curba torţii
murind nu vom ciobi coasa Morţii
cana aceasta cu vin e unica mărturie
că tot ce a fost din nou o să fie
agurida se zbenguie-n raze zglobii
curând va fi must apoi vin şi nu ştii
cărei guri este de data aceasta menit
să bem acum segmentul nostru de infinit
ce naiba ai putea din viaţă să-nveţi
când mai mereu până şi zeii umblă tot beţi
iubirea-i o himeră a poeţilor la beţie
haina ei e-o măsură lor, nu mie sau ţie
eu măsor timpul în cănile date cu sârg peste gât
lehamitea învingătorului sau scăparea laşului tot atât
să ne bem minţile care ne mint
şi sentimente care nu-mi cer musai să mă prezint
treaz la judecata de-apoi
unde toţi vom fi în acelaşi butoi
şi-o să fim iertaţi fiindcă-ntr-adins
ne-am băut de fapt propriul plâns

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!