La Ţebea

Deschide-Avrame ochii, doar o clipă,
Să vezi trădarea cum se înfiripă...
Să vezi câţi tainici vânzători de neam,
Umbresc mormântul la cinstitu-ţi hram,

Tânjind, vicleni, pe galbenele-ţi oase,
Să tragă, de-or putea, niscai foloase...

Şi sctură-ţi de prin urechi ţărîna,
S-auzi cum se trudesc, cu anasâna,
Să ţi-se facă silnici fraţi de cruce,
Cu vorbe mincinoase şi caduce,

Râvnind s-agonisească, pot nu pot,
De la prostime, batărăş un vot...

Mai fă doi paşi pe câmpu-nvecinat,
Printre chefliii puşi pe-ndestulat...
Din nări îţi suflă dopuri de chirpici,
Să simţi miros de bere şi de mici,

Ce-nvăluie al lumii noi tumult...
Pe tine-Avrame, te-au uitat demult!

Intoarce-te în lumea ta de veci,
Nu-i locul tău prin turme de zevzeci...
Tu ai visat un vis mult prea înalt,
Dar, vai, fu prematur al tău asalt...

Să nu pricepi că-i lume blestemată...
Căci mintea-ţi rătăci-vei înc-odată...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!