Așezământul tău...
Noaptea stelele sclipesc,
Liniștea nimic n-o curmă,
Vreau în ochi să te privesc
La-ntâlnirea cea din urmă.
Am venit la "bun rămas",
Să-nțeleg de ce-ai fost crudă,
Dacă ai dojană-n glas
Sau tulburarea te-asudă.
Parcă toate-n jur doinesc,
Noaptea se anunță sumbră,
Cu blândețe îți privesc
Sufletul prea trist din umbră.
Despărțirea e ca piatra,
Nici puhoiul n-o urnește,
La mine vei găsi vatra
Celui care te iubește!
Lin izvorul apa-și toarce,
Copacii au crengi uscate,
Nimic nu se mai întoarce,
Dă târcoale toamna, poate!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre promisiuni
- poezii despre noapte
- poezii despre crengi
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.