Şoaptele toamnei

E toamnă
Şi-nserarea adună în mănunchi
Fuioare ce coboară, ca dintr-un tainic ciur,
În apa liniştită
La care, în genunchi,
Îmi tac nefericirea
Şi să o schimb, mă jur.

"Ridică-te" -
Şoptiră, deasupra mea, din ramuri
Cu frunze-ngălbenite, copacii de pe mal -
"Şi fă-ţí din înserare
Amestec de balsamuri
Apoi, din visul nopţii,
Al vieţii madrigal!"

M-am ridicat
Şi totul părea o feerie:
Pluteau, pe unde, raze, iar liniştea din lac
Se transformase-n imnuri,
În cânt de bucurie
Ce-mi aducea miresme
De flori de liliac.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!