Marina Civilă
În ciuda a tot ce-au făcut pentru noi,
Rareori le cunoaștem numele. N-au statui.
Presa-i menționează doar ca pe niște
"Membri-ai echipajului".
Și, totuși, curajul lor înarmează, îmbracă,
Echipează și hrănește-n vremuri de lipsuri și nevoi.
Ei sunt băieții noștri care săvârșesc fapte glorioase
În orele-amare de restriște sau de război
Sunt oamenii Marinei Civile,-atât se știe despre ei;
De-îndată ce simt în plămâni pulberea mărilor saline,
Indiferent de cursul navei,
Lacomă, moartea-n preajma lor se-aține.
Moartea-i urmărește de la un port la altul
Din clipa-n care ridică ancora,-n bleu-marin îmbrăcați,
De sus, din cabina căpitanului, până jos, la cel mai tânăr mus.
Sunt marinarii care de pe navele lor, neînfricați,
Văd cum, de nicăieri și nefiresc, se ivesc vârtejuri albe
Și știu că-n jur pândesc hulpave submarine.
Deși n-au arme și nu pot riposta,
Sfidează soarta potrivnică și șansele puține;
Loviți în toiul nopții de catran,
Se-aruncă-n apă,-înoată spre plutele de salvare
Plutesc în derivă pe vastitatea mării, rugându-se de Domnul
Să-i ocrotească,-n El fiind singura lor nădejde de scăpare.
Ne gândim la ei ca la oamenii Marinei Civile.
În ziua victoriei, când se-împart medalii, jerbe și cununi,
Să nu-i uităm, să nu uităm meritele lor
În îndeplinirea unei nobile și-anevoioase misiuni.
Când în lume-i din nou belșug, liniște și pace,
Iar tinerii se-întorc acasă de pe mare,
Când din negre găuri, de vulpi, ies la lumină
Prietenii care ne-au rămas mai puțini ca la plecare,
Când de pe cer flăcăii coboară pe pământ,
Să ne-amintim de ei. În asemenea zile
Să-i pomenim cu recunoștință pe tinerii
Îndrăzneți care-au navigat sub drapelul Marinei Civile.
poezie de Edgar A. Guest, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tinerețe
- poezii despre zile
- poezii despre victorie
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre sculptură
- poezii despre salvare
- poezii despre război
- poezii despre recunoștință