Femeia
cu 40 de ani
mai tânără se îmbrăcase
cu o pânză - eu
călăream iluzoriu o mânză
și nu
nu speram
să trag de coamă roșcata
dintre picioarele mele (?!)
și nu
nu speram să mai pășesc vreodată
în ciuda artritei frumos coafată, a
reumatismului magic
cu puteri de exemplu
în tragic, în
vreo vinovată nevinovată
iubită în toate -
pașii
uite, i-aș fi vrut aproape ne
numărați
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tragedie
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre picioare
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre femei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.