Beau iaurt

Beau din borcan iaurt şi de plăcere freamăt,
Aşa-i de răcoros că-l beau până la fund
Parc-aş sorbi Calea Lactee dintr-un capăt
Sunt zeul albiturii ce în lactate mă cufund!

Beau din borcan iaurt, renunţ la linguriţă.
Laringele îmi gâlgâie a amplă voluptate,
Mă-ndepărtează albul de aria pestriţă
Acumulez iubire, respir fermitate

Aproape credeţi c-aş face pe nebunu'.
Sunt oacăş, dragilor, nu orice transilvan,
Croiţi sunt ardelenii toţi până la unu'
Scoţând bănetul, din talent, morman.

Clopurile se-aruncă năvalnic în văzduh,
Şi clocoteşte pălinca sub dopul destupat.
Abrupt tot ce te înconjoară prinde duh
Femei te scoală de la masa înspre pat.

Paharele-n bairamul ce ţine până în zori
Curg unul după altul, pe gât, neostoit.
La chefuri colosale am fost de-atâtea ori
Revendicam iubirea cu lama de cuţit.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ioan Alexandru
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!