Elegie
Ne mor poemele, Doamne,
în acest cortegiu al ideilor nefaste,
generate de căpcăuni
cu mințile caste...
Auzim, tot mai des, sugrumat,
cântecul ciocârliei,
plânge țăranul român,
la marginea gliei.
Patria! Cuvântul acesta măreț
e tot mai abstract și frivol,
mă bate un gând pădureț
o, Doamne, să mă răscol
Împotriva generației mele,
care a acceptat mizeria contra-cost
prețul mic al păcatului și desnădejdii...
Dumnezeule, România nu mai este.
A fost!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre țărani
- poezii despre sat
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre patrie
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre idei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.