Aștept cafeaua...
Ce bine-i să fii atins de lene,
ca-n molimă,
stai așa ca piatra
și aduni în istorii
lumina
cântecul
tăcerea
zborul
căderea
și stai așa
pierdut de vreme
și o asculți cum geme
sub povara genelor,
iar pe fruntea febrilă
răcoarea dimineților târzii
dă sărutul
binecuvântării.
aștept cafeaua...
poezie de Elena Anuța Spiridon (26 august 2018)
Adăugat de Elena AnuÈa Spiridon
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zbor
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre muzică
- poezii despre lene
- poezii despre dimineață
- poezii despre cafea
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.