Elegie
De-a lungul țărmului
curg nori molatici cu întreruperi albastre
privirile se prelungesc
nevertebrate în transparență lină
ești un înțelept al tăcerii - împovărare
pînă în vremea cînd aș simți cuvintele -
săgeți de piatră ascuțită
căzînd în gol dincolo de marginea lumii
Mare cu furtună liniștită
ți-e icoana sufletului
cum stai nemișcat
în vîntul care bate pînă la mine.
poezie de Lucia Sotirova
Adăugat de Marian Denescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înțelepciune, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre nori, poezii despre icoane, poezii despre cuvinte sau poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.