Simptome de toamnă
port deajuns o maree de lacrimi
în care trepidează stelele sure
nebăgând în seamă de delfinii din ochii tăi.
quasarii mută străluciri exacte
peste năvala deznădejdilor mele.
ard eșecuri în amintiri bântuitoare
și-mi deschid gânduri lăturalnice
în vocale ce schimbă răsuflările de vară
cum ferestrele lumii se deschid
pentru odihna soarelui prin odăi jalnice.
îmi stă în prag trupul sărac...!
de ce plâng mamă, de ce?
oiștea neantului putrezită în aspirații și ea
dă acum într-un scrâșnet de gard.
peste fața lumii cade toamnei fard.
iubito pasul ți-l voi căta în frunza singulară
îmbulzită în gesturi fără mine...
pe când caldul zâmbet ți-l voi smulge
din lunecoșii umeri de brumă!
straturi de emoții cu rafale de amnezii se întind
pe o iarbă decapitată de frig;
în răceala vremii par și eu beteag
nimic în stare să mai ating.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre voce
- poezii despre sărăcie
- poezii despre stele
- poezii despre schimbare
- poezii despre plâns
- poezii despre odihnă
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.