Cântec bacovian
amurgul cade violet din bolți
iar mâna toamnei, parcă descărnată,
stă sprijinită-n parul unei porți:
"mai naște-te, Bacovia, o dată! "
calcâiul crapă-n mersu-i ca de plumb.
asfaltul nopții-l trage-un car pe roată.
în lac se pierde luna, ca un bumb:
" mai naște-te, Bacovia, o dată! "
doar umbra pietrei lângă albe flori
adăpostește-o ultimă agată.
coboară cerul pe pământ în zori:
"mai naște-te, Bacovia, o dată! "
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.