Ning oglinzile minciuni

Dragostea-i risipitoare,
Răsărind dinspre noroc,
Ploile sunt trecătoare,
Cai se vând la iarmaroc.

În fântâni, apusul cântă,
Ning oglinzile minciuni,
Macu-i mire fără nuntă...
Săptămâna-ncepe luni.

Banii nu mai au valoare,
Palmele-s făr-de contur,
Dacă mâine va fi soare,
Dintre raze-am să te fur.

Nefirescul... parcă-i lege,
Clipele-au rămas tot reci,
Cine-a seamănat, culege,
Nu-s motive să mai pleci.

Sărutări... sunt prea puţine,
Timpul prăznuieşte-n post,
Nu roşesc, nu mi-e ruşine,
Sunt acelaşi care-am fost.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!