Fericirea

Intr-o seara, sus in cer
Dumnezeu chemá un inger,
Sa-l trimita ce -mister -!
Pe Pamant de,, mesager"

Vrea sa stie daca omul
Rade, cand e fericit,
Daca tot el, pe Domnul
Dumnezeu, l-a necajit.

Ingerul colinda lumea,
Si pe oameni intreband,
Fiecare avea masura
Fericirii, pe Pamant.

Unul spune ca munceste
Si nu-i fericit deloc,
In cer nici nu priveste,
N-are timp si chef de joc.

Altii spun cum ca, banii
Au cuvant, dau putere,
De Dumnezeu nu vorbesc
EL traieste-n alte sfere.

Altul, cu avutie multa,
Doar copii nu a primit
Dumnezeu nu-l asculta,
Nu-i dă fiul mult dorit.

Altul striga ca nebunul
Cá-n afara de copii,
N-are nici o avutie
Sí mai bine ar muri.

Altul imparateste,
Are bani, tot ce vrea,
Sanatatea-i subrezeste
Nu se poate bucura.

Intreband asa lumea
Ingerul ofteaza trist:
Toti ajung pe Golgota,
Niciunul in Paradis!

Mái face o incercare,
Opreste alt drumet,
Omule, o intrebare:
De fericit, pribegesti?

Eu, sunt fericit deplin,
N-am bani, sau palate
Am o casa de crestin,
La masa mea se poate
Aseza orice strain,

Mangaiere am munca,
Sufletul, curat, divin
Dimineata pup fruntea
Ultimului meu copil,

Dumnezeu a auzit ruga,
Am cerut sanatos sa fiu,
Sa-mi dea putere multa,
In viata, nici un suspin.

Copiii-s averea toata,
Familia, un dar divin.
Fericirea, nu e-n lume
Ea sta in Dumnezeu,

De ma-ntrebi maine
Tot asa-ti raspund eu,
Fericit is mereu, mereu.
Mereu, mereu...

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Votează! | Copiază!