Autoportret cu singurătatea lui Dumnezeu
Doamne,
Sunt contemporan
Cu propria umbră
O strivesc,
O calc în picioare,
Dar sunt contemporan cu ea...
Doamne,
Sunt contemporan
Cu propria moarte
Mă strivește,
Mă calcă în picioare,
Dar sunt contemporan cu ea...
Și, Doamne,
Sunt fericit de pe-acum
De renghiul pe care i-l voi juca:
După ce mă va chema la ea,
Nu-și va mai afla rostul...
Doamne,
Sunt contemporan
Cu propria iubire,
Cu propria credință,
Cu propria icoană,
Cu propriile păcate...
Dar de ce, Doamne,
nu-mi este îngăduit
să fiu contemporan
cu însingurarea
veșniciei Tale?
poezie de Valeriu Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Cartea "Trei Riuri si un ocean de poezie" de Valeriu Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre singurătate
- poezii despre religie
- poezii despre picioare
- poezii despre moarte
- poezii despre jocuri
- poezii despre iubire
- poezii despre icoane
- poezii despre fericire
- poezii despre autoportrete
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.