Prea târziu la Labiș
Am ajuns prea târziu la Labiș
Ușor amurgeai când te-ai culcat
Pe-o jumătate-a feții mele
Cealaltă jumătate de-atunci umblă singură
Și de-atunci a tot murit
Și-a înviat.
Prea târziu am ajuns la tine...
N-am mai găsit decât un astru
Și-am căutat, și caut încă-n mine
Atingerea-ți fragilă de-alabastru.
Ce frumos dormi!
Și moartea ți-e frumoasă...!
Și-n întunericul ce fără milă ne-a acoperit
Tu te-ai născut, nevinovat, o rază
Și neștiind că doare, ai trăit.
Pe lespedea iubirii tale
Aș vrea s-apun întâmplător
Îmbobocind pe lacrimile tale
Aș vrea să urc și să cobor.
Te las atât de cald
pe brațele înzăpezite
Ale-îngerilor blonzi - prime iubiri
Iar apele cele mai liniștite
Am să le tulbur, pentru tine - știi!
Se scurge-n viața mea o clipă
Ce pentru Tine-i doar un vers,
Și-obositor, cu tine mă întorc acasă
Ce-i un decembrie din univers...
Așa m-a străpuns pe jumătate
Răzbunarea unei păsări cu clonț de rubin
Lăsând, pe chipul meu, pe-o parte
Un chip brunet la care să mă-nchin.
poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marieva A. Demetrescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.