Lumi pierdute

Cum ai putea tu strânge laolaltă
miile de fragmente-ale
fiecărei persoane?
Ce s-a-întâmplat cu cârma?
Barca descrie cercuri
şi nu se vede nici un pescăruş.
Lumea se scufundă:
Aşteaptă şi te va lăsa
singur sub soare.
Tu scrii:
cerneala se împuţinează,
marea se umflă.
Trupul care spera să înflorească precum o ramură,
să poarte fructe, să devină un flaut în ger...
imaginaţia l-a aruncat în zumzăitul unui stup de albine,
astfel încât timpul muzical să poate veni şi să-l tortureze.

poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!