Averi, zâmbetele
Prin lumea noastră sunt îngeri
Ce nu mi-s nici albi ori negri...
Nu au stăpâni făptuind ronini
Codul neînchinatei lor, lumini.
Sunt de Iad şi Rai decăzuţi
Răzvrătiţi când zăresc pedepsiţi,
Pentru păcate făcute de părinţi
Copii-nfometaţi şi chinuiţi...
Fugind in lumea noastră umili
Printre noi trecând "invizibili".
Cu nume de stele doar ştiute
Lăsând daruri fără ţel şi lăute...
Cutreierând jungle şi războaiele
Să ogoiască cu azur,.. lacrimi.
Vânzând aripile de heruvimi
Să adune-n averi, zâmbetele...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!


Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.