Sentimente inselatoare
Dragostea născută din nimic
Arzând transformă focu-n vâlvătaie,
Timpul pentru ea e veșnic inamic,
Zvântând-o ca pe-o lacrimă de ploaie.
Când la vedere ea se înfiripă,
Cu pasiune mare și nebună,
Te simți purtat în fiecare clipă
Plutind între pământ și lună.
Adeseori se înfiripă-n grabă,
De parcă omul n-are altă treabă,
Când vine, viața ți-o încurcă,
Trecând, plouat ești ca o curcă.
Atunci când dragostea se pierde,
Speranță rătăcită-n iarba verde,
Dorul de libertate te apucă,
Eliberat te simți, zburdând ca o nălucă.
Rămâne-n urmă doar obișnuința
Și uneori tandrețea sau dorința,
Rămân copiii ce îți aduc aminte
De ani trecuți și duse jurăminte.
poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre promisiuni
- poezii despre naștere
- poezii despre libertate
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.