Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Incinerare

Cade jar din gura lumii
și-i rămân dinți de cenușă,
ce pocnesc ca o căpușă
înțepată-n cornul Lunii.

Doar scheletu-i mai scrâșnește,
când vreo coastă se revoltă
că plâng stelele sub boltă
de ura ce clocotește.

O falangă descărnată
își strigă dezaprobarea,
făr-a-și pune întrebarea
pentru ce-a fost amputată.

Genunchi, iertați de artroze,
pot acum să se îndoaie,
lacrimile curg șiroaie,
c-au acumulat nevroze.

Coatele, ieri ascuțite
de-atâta înot prin viață,
s-au trezit de dimineață
arse, însă rotunjite.

Scăpate de greutate,
tălpile o iau 'nainte,
dar, fiind totul fierbinte,
sunt pe loc pulverizate.

Tigva goală nu mai poate
să conducă lumea arsă.
Totul nu-i decât o farsă
a nimicului din toate...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook