Împletind Raiuri
Dunăre braț de lacrimă albastru
Spărgând zidul munților măiastru!
Plămădind tărâmului iubit prea sfânt
Val cu val, fir cu fir, nou născut, pământ!
Când te puteai întoarce în altă zare
Surdă-mi la a lupului chemare,
Ce acolo unde dacii au domnit!
Inchisă în munte te-a simțit...
Săpând după tine să-ți nască viață,
Dunăre! Respectând sfântă povață
a tradiției noastre ce învață
să lași-n urmă un pom, fântâniță...
Pomenindu-l în doine tulburi
Așezate în mare-n șezătoare
Cu nuferi și povești măiastre
De ostroave-mpletite-n Raiuri...
De pământuri avar ciunțite
De națiile ce aici sunt ospătate,
Ce voiesc mereu a ne desparte
Cu râurile sârmelor roșii ghimpate...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre naștere
- poezii despre munți
- poezii despre învățătură
- poezii despre zgârcenie
- poezii despre viață
- poezii despre tradiții
- poezii despre sfaturi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.