Timpul tremură pe scară
Nu-s nici eu, nu ești nici tu
Fulgeră dinspre amiază,
Ploaia-mi pare un atu
Care incă delirează.
Nu ești tu, nici eu nu sunt,
Sărutări tot mai puține,
Am deja părul cărunt
Și un junghi ce mă reține.
Dac-am fi ce fost-am ieri?
Plini de rouă și culoare,
Ghid al marilor tăceri,
Suflete încântătoare.
S-ar trezi la viață, focul,
Marea, muntele și cerul,
Căutând tot iarmarocul,
Dragostea și grănicerul
Tu nu ești, eu, nici atât,
Nefirescul ne doboară
Ipocrit și... amărât,
Timpul, tremură pe scară
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre rouă
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre păr
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.