Poemul minții mele-i mintea pură
Poemul minții mele-i mintea pură
și nimeni n-are dreptul să susțină
că-i doar o carte îngropată-n tină,
fără de glas și fără anvergură!
Emoțiile-abundă în lumină:
pe pagini se întind ca o gravură
și se-aștern rapid cum se-așternură
pe urma zilei pete de rugină!
Din soare am făcut cenușă-amară,
zi după zi și lună după lună.
Și-au început imagini să răsară
din cearcăne adânci să-mi cânte-n strună;
poemul minții-arată ca o vară
ce se închide-n gând torid, nebună!
sonet de Ionuț Popa (25 august 2018)
Adăugat de I.m. Popa
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre început
- poezii despre viteză
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre imagine
- poezii despre gânduri
- poezii despre grafică
- poezii despre cărți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.