Măr copt
Am desfăcut bucată cu bucată
Nevolnica mea viață de hoinar,
Oricum era să fie sfâșiată,
De n-ar fi fost iubirea ta, frunzar.
Și chiar în noaptea asta, când acoperi
Cu braț fierbinte umărul meu gol,
Din toate căile tu mă răscumperi
Și-nchei cu Universul protocol.
Știi ce? Pecetea să ne fie mărul,
Măr copt în prag de toamnă, aburind,
Siropul buzelor, dezmierdătorul,
Să copleșească-al trupurilor jind.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre mere, poezii despre viață, poezii despre toamnă, poezii despre noapte, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.