Dor de cai

Mi-i plină noaptea de cai verzi,
Galopuri aprige tresar prin vise,
Zăbale rup şi urcă-n urmă colb
Grăbindu-se spre Terre interzise

Cabrează herghelia pe turnante
Se-aud şi nechezaturi, şi sudalme,
Izbind ecoul de stepele bizare
Potcoave-mi lasă dâre şi în palme

Aburi? Or suflă caii pe nări flăcări?
Apar, dispar, de parc-ar fi năluci,
E-n faţă c-o lungime mereu Timpul
Copilăria îi pândeşte prin uluci

Bezna, un hipodrom cu zeci de curse,
De m-aş trezi, fugarii m-ar adulmeca
Şi în deşertul abisal o stea ar arăta,
Ca în Coran, drumul spre Mecca...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mircea Micu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!