Perpetuum mobile
Am ochi de vrăjitoare
ce dansează printre ruguri,
blestemată de zei
să nu-și găsească liniștea niciodată.
Am trupul copil
din aer nenăscut încă,
încarcerat între ziduri
de singurătate și frig.
Îmi ard sufletul mereu
în furtuni pătimase
dar întotdeauna naufragiez
pe insule pustii și necunoscute
unde nimeni si nimic nu m-așteaptă.
Și-atunci o iau de la început
Îmi înalț arzătoarele ruguri
și dansez printre ele nebună
până la urmatoarea furtună.
poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Carla Dima
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mariana Pancu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre dans
- poezii despre început
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre insule
- poezii despre copilărie
- poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.