Sinteză ambientală

Un nor prăpădit mă scuipă-n obraz
Şi-o cioară-şi aşterne cuminte
Mizeria ei toată la mine-n pervaz...
O rază se-atinge de-un cap fără minte
Ce face în toate doar haz de necaz...
Şi uită să facă ce-i bine...
O, Doamne, ai milă de mine
Că minte nu am, nici har şi nici haz...
Mi-e frică de Ziua cea mare ce vine!

Cu-n cuget curat şi sufletul treaz
Aşi vrea să privesc către Tine
Dar o clipă sunt sus, covârşit de extaz
Şi-o mie-n amare suspine,
Izbit din talaz în talaz
Căci truda vieţii sub soare
Acerbă-i şi fără răgaz,
E-un zbucium de patimi amare
Dictându-ţi să fii mai "viteaz"...

Şi-n urmă, lipsit de valoare,
Sub "ţapul pustiei" eşti "calul cel breaz"
Ce-aleargă într-una sub soare
Fără rost, fără sens, fără haz...
Căutând, Invocând şi cerşind îndurare...
Dormind înăuntru, înafară stai treaz,
Un tăciune încins în înfumurare,
Strigând către "Vânt" –"mai suflă "extaz"
De redeşteptare!"

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Doru Bartos
Votează! | Copiază!