Nu vreau să-mbătrânesc
Nu vreau să-mbătrânesc și nici să trec
Prin lumea asta... ca o nălucire,
Cu munții și izvoarele petrec,
Străfulgerând adâncuri de iubire.
Pe umăr port... tăcerile și vântul,
Privirile îmi sunt săgeți de foc,
Buzele știu sărutul și cuvântul,
Iar sufletul mi-l vând la iarmaroc.
Dansez cu lupii iernilor, pe creste,
Sunt pustnicul uitat... și neștiut,
Păcatul credincioaselor... neveste
Și fumul ireal din așternut.
Nu vreau a-mbătrâni, la mânăstire
Mă duc așa, ca orice muritor,
Ce caută puteri... și mântuire
În ruga inefabilului zbor.
Cu palma modelat-am sânii goi
Și trupul inocentelor smerite,
Ținând de coarne... păcăliții boi,
Ce trag la jugul marilor ispite.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre religie
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sărut
- poezii despre sâni
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.