Eu Romeo... Tu Julieta...
cât să aștept să-ți văd surâsul
mă eviți când te privesc
nu e blândă cu noi soarta
se văd norii... nu-s departe
plâng cu ochii
și cu ființa
printre clipe rătăcim
poate s-o îndura blestemul
să-și aleagă alt destin
n-am alt drum
nici nu-mi doresc
port în mintea mea scenarii
și aștept tăcut momentul...
în balconul secular...
Eu Romeo... Tu Julieta
rătăciți printre tentații
fără iz de tragedie
fără lacrimi și otrăvuri
doar noi doi
și crezul nostru
într-o realitatea vie
drama unei mari iubiri...
căci în goană fuge ceasul
și-n finalul implacabil
vom urma cuminți ursita
fără să ne împotrivim...
poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre tragedie
- poezii despre sfârșit
- poezii despre realitate
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre iubire
- poezii despre dorințe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.