Singurătatea și alte vagoane de gânduri
când nu vrei să adormi singur
singurătatea începe din nou să îți sângereze
ca un membru rănit într-un vechi război
pentru subzistența sufletului
și nu găsești în nici o amintire pansament
și întrebările te lovesc în ceafă ca un bumerang
împrejur nici un răspuns, nici o mână, nici o aripă
îți trec prin minte vagoane de gânduri
și auzi adesea cum îți respiră moartea în ceafă
toți oamenii sunt plecați în alte vise
chiar și după ce adormi
singur...
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre trenuri
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- poezii despre război
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.