Suntem o singură inimă

te-am văzut sfasiind dimineata
aveai ochii tristi privindu-ma
ai ascuns si ultimul licar de lumina
sa-ti raman eu, trezirea inimii.

trupu-mi fierbinte iti simtea atingerea de roua
a degetelor timide,
lasandu-si un freamat usor sa rasune
asemeni clapelor de pian
mangaiate cu firul vantului nebun.

îţi sunt peste vreme din viata
în care ne-am pierdut cautandu-ne.
acum ne suntem acelasi glas
ce se sfarma in fiecare noapte iubindu-ne.
suntem o inima ce bate in ritmul iubirii
ce noi i-am dat viata sa fim.

ofranda templului, lasam tristetea
ce-n zbucium ramasa-i de-atunci,
cu tampla pe-o raza ce ne invesmanta trupurile.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!