Mama Maria

Azi mă gândesc la tine, mamă,
Cu suflet copleşit de drag,
Şi cu evlavioasă teamă,
Păşesc pe-al amintirii prag...

Depun, cu dragoste-n privire,
Pe un crâmpei de piatră rece,
Simbol de veşnică iubire,
Ce glia nu o poate trece,

Sărut apoi, cu dor şi jale,
Cu buze-n lacrime scăldate,
Obrazul dur al crucii tale,
Pe care-s slove încrustate,

Alcătuind un dulce nume,
Şi anii-n care-ai petrecut,
Un dram de viaţă-n astă lume,
Destul cât să mă fi născut,

Apoi te-ai aşezat cuminte,
Lăsând în suflet grea durere,
Prin liniştitele morminte,
Urmând a mărginirii vrere...

Dar viaţa îsi urmează firea,
Buchete plâng pe muta glie,
E tot mai ştearsă amintirea,
Doar pe la sărbători învie...

Şi-i tristă calea către casă,
Şi pasu-i poticnit şi greu...
A sorţii vrere de mă lasă,
La dreapta-ţi voi veni şi eu...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!