Abstract
Sub păcate toți picăm
luând cu noi marea iubire,
clipele de fericire
prea devreme le uităm.
Ne apare un punct gol
și se face tot mai mare,
crescând până-n disperare
cu răceala unui pol.
Cu păcatele murim
și n-am terminat povestea
nopți întregi stăm cu tristețea.
și am vrea să repetăm.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre sfârșit, poezii despre noapte, poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre fericire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.