Zorile
Ascunzând foșnetul timpului,
mecanismul de orologiu,
amorsându-se pe sine
decantează o ceremonie.
Sfidând granița întunericului
cu o cireadă de umbre,
tangentă la vidul orizontului,
lumina se târăște molatic
cu mișuneala firii.
Vibrează eonii scânteietori
ispitind o armadă de maci
s-agreseze holdele din jur.
Poemul se scrie singur
scăpărând sub litere
un spațiu nepipăibil
populat cu tâlcuri.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Avrămescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre timp
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre promisiuni
- poezii despre populație
- poezii despre poezie
- poezii despre graniță
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.