Ultimul ţărm

Am mai privit o dată şi-ai răsărit din mare,
În urma mea un lanţ de amintiri aveam
Cu zale ferecate peste întreaga zare
Şi zile înnodate, pe toate le striveam.

Nu te-ai sfiit, ştiind că va veni sfârşitul,
Că orice lucru bun de-oparte l-ai oprit,
Din gânduri împărţite între-albastre valuri
Doar stropii reci şi grei, din tot, am nimerit.

Am zăbovit în urma-ţi privirii tremurânde
Rupeam sclipiri din umbre pornite dintre noi
Plecat, fără măcar un zumzet să se-audă
Rugam din suflet norii să scuture din ploi.

Păream o amintire cu spatele la tine,
Un pic în vijelia pornită din senin,
Lipseam din visele ce le vroiam să vină
Şi seara se lăsa cuprinsă de venin.

O mare zbuciumată acum, dar fără mine,
O ieftină culoare dintrun străin destin,
Priveam în urma ta şi totul se topise
Şi fiecare plaja imi devenise spin.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!