Nepoţilor, din drag!

Când ochiul ţi-a desţelenit o stea ce-n vis l-a cucerit
Şi de minune-ademenit, cu aşteptări nu te-ai hrănit,
Ci-ai săgetat spre mare zbor cu îngerul tău păzitor,
Ce-a luminat al tău picior spre vâna proaspăt' de izvor,
Când cuiele de vers au mers în mâini şi suflet pân la stres,
Ca pe o muchie de stea să poţi clădi nou Univers,
E crucea ta!

Să urci pe cruce bucuros, o piedică să nu te-nchine,
Să nu te temi de dus-întors, nu pierde timpul în suspine,
De trandafirul n-a-mpietrit, de sânul alb când s-a lipit,
Să nu te miri şi spinului fii mulţumit, la floare c-a trudit.
Nu te da grijilor ca nadă, căci alergări aripi înnodă,
Să ştii că viaţa-i baricadă, dar lupta face vii să ardă
Visările din noi!

Să cauţi peste tot sublimul şi să-i înghiţi cu poftă vinul,
Chiar dacă se împlântă spinul, să-ţi picure în vin pelinul,
Înăbuşindu-ţi căutarea, storcând de rouă deşteptarea,
Topindu-i ochiului mirarea, îmbătrânindu-ţi aşteptarea,
Chiar dacă palma-i milă n-are, rupându-ţi în bucăţi suflare,
Nu-i semn că nu-ţi vrea împăcare, ci te învaţă cum se moare...
Nu dispera!

Şi de-ţi va spune cineva, că-a huzurit în viaţa lui,
Că zâmbetul te va salva, răzbind furtunile haihui,
Că elexirul magic bei şi-n gură-ţi cad pere: "mai vrei?"
Că-ţi umpli ochii cu scântei, printr-un miracol de idei,
Tu, sincer, de nebun să-l iei, căci focul vieţii n-a gustat,
Şi împăcat cu al său iad, el a-nghiţit, ce alţi'-au dumicat,
Nu crede un ratat!

Nu te-ntrista, nu am greşit, de scriu că-s omul fericit,
Căci port în sângele meu dor din ce-am iubit desăvârşit,
Chiar dacă lung fior dorit, a fost ca vântul de grăbit
Şi din nefericirea lui rămas-a gustul amărui, ce vers a otrăvit,
Destulă-o stea c-a răsărit pe partea mea de cer rănit,
Ca să mă simt la nesfârşit în faţa zeului iubit o Ană de zidit...
Iubeşte nesfârşit!

Copile, nu fii speriat de tot ce a bodogănit condeiul înfocat,
Credinţa-n Om va reveni, pe Marte teiul va- nflori, înmirezmat,
Iubirea ca în Paradis va da Sublimului, de vis, putere de-nviat!
Tu te vei face cât un brad şi vei găsi perechea ta de suflet preacurat,
Şi veţi avea doi copilaşi cu cârlionţii tăi rebeli şi ochii-i de smarald,
Iar Eu îţi las poemul-sfat, să fii pe Sufletul curat, Stăpân şi Împărat.
Fii fericit!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!