Instinct primar
Plutești și-n jurul tău e puritate
Pe sânii tăi răsare asfințitul
Iar eu adulmec senzualitate
Ce-n corpul tău atinge infinitul
Aș vrea să nu te pot privi o clipă
Să nu orbesc de-atâta frumusețe
Dar cum s-o fac când gândul se-nfiripă
Și-ndeamnă să te mângâi cu blândețe
Și orb de-aș fi, cum să nu văd iubirea,
E-n trupul tău, mă-ndeamnă să tresar,
Iar de-aș fi mut, tu mi-ai reda vorbirea,
Să pot să îți recit poeme-n dar
Să nu dispari, să-mi fii eternitate,
N-aș suporta să știu c-am să te pierd
Tu doamnă, învelită-n claritate,
Nu pot să nu îți cer să te dezmierd
poezie de Adi Conțu (3 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adi Conțu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre sâni
- poezii despre senzualitate
- poezii despre iubire
- poezii despre instinct
- poezii despre infinit
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
- poezii despre corp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.