Cimitirul Bunei Speranțe
Destinul chiar mă știe pe de rost
eu însă nu-mi cunosc trecutul
cel ce va fi se-nchină la cel ce-a fost
dar Iuda la amândoi le dă sărutul
Eu totuși nu-mi cunosc trecutul
prin viață trec ca trandafirul
în zori sub rouă fac pe-a mutul
iar noaptea luna-mi taie firul
În zori o fac pe-a trandafirul
cel ce va fi se-nchină la cel ce-a fost
o zi îmi duc pe umeri cimitirul
și-apoi destinul mă-nvie pe de rost
Eu însă uit din nou trecutul
și Iuda din oglindă-mi dă râzând sărutul
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.